🎭 „Papucii cu noroi”
Personaje:
- Ana – timidă, emoționată
- Andrei – ironic, dominant
- Mara – preocupată de imagine, respingătoare
- Elena – empatică, curajoasă
- Paul – indiferent, observator
🎬 Decor: o sală de clasă. Bănci, scaune. Elevii sunt deja în clasă.
SCENA UNICĂ
(Andrei, Mara și Paul sunt în clasă. Vorbesc. Se aude ușa. Intră Ana. Papucii ei sunt murdari de noroi.)
Andrei (observă, începe să râdă): Serios?! Ai venit direct de pe câmp?
Mara (se strâmbă, își mută ghiozdanul): Nu te apropia… te rog! Uite ce ai pe picioare!
Ana (încurcată, își privește papucii): Am… am călcat în noroi pe drum… n-am avut unde să mă schimb…
Andrei (exagerat): Vai, ce surpriză! Poate aduce și o vacă data viitoare!
(Râde singur.)
Paul (ridică din umeri, fără interes): Eh… ce contează…
(Se uită în altă parte.)
(Ana rămâne în picioare, nesigură. Vrea să se așeze, dar ezită.)
Mara:
Nu stai lângă mine, da? Nu vreau să murdărești tot!
(Ana face un pas înapoi.)
(Intră Elena sau se ridică din bancă.)
Elena (calm, dar ferm): Serios acum… chiar e așa o tragedie?
Andrei: Nu, e doar… amuzant.
Elena: Nu e amuzant. E jenant pentru ea.
(Pauză scurtă.)
Elena (către Ana): Hai, stai aici. (îi face loc lângă ea)
Ana (încet): Mulțumesc…
(Se așază.)
Mara (oftând): Nu înțeleg de ce o aperi…
Elena: Pentru că mâine poate fi oricare dintre noi.
(Pauză.)
Paul (după un moment, mai încet): …da.
(Se uită la Ana, puțin stânjenit.)
Andrei (mai încet, fără să mai râdă): …bine, hai… nu mai zic nimic.
(Liniște scurtă.)
Ana (cu voce mică, dar mai sigură): Chiar nu am vrut…
Elena (zâmbește): Știm.
🎯 FINAL (opțional – pentru impact)
(Elena se ridică ușor și spune către clasă / public)
Elena:
Nu noroiul murdărește cel mai tare…
ci felul în care ne purtăm unii cu alții.








Leave a Reply