MĂȘTILE – după un text scris de Patricia Maria Buză 8B
MĂȘTILE – 8B. Autor text: PatriciaBuză
MINI – (timidă și retrasă) – Andreea Bogos
ALINA – (prinsă între grup și conștiință) Alexandra Florina Cociuba
VICTOR– (își varsă durerea pe alții) Erika Andreea Odăgeru
MARIO – (tace, dar vede tot) Bianca Nechita
ANDREEA – (râde, dar nu e sigură, aliata Victoriei) Antonia Ștefania Chiuda
DIRIGINTA – (empatică) Maria Adelina Duca
POVESTITORUL / Sufleurul – imparțial. Patricia Maria Buză
Recuzită: 5 scaune, ghiozdane
SCENA 1
(5 scaune sunt așezate pe scenă, ca la școală. Pe scenă intră Victor, Alina, Mario și Andreea care își lasă ghiozdanele lângă scaune și vorbesc între ele, se salută. Ca la început de ore. Gesturile și dialogurile sunt potolite. Intră povestitorul care se adresează publicului)
POVESTITORUL: Vă invităm să urmăriți piesa „Măștile”, o poveste despre bullying, despre cuvinte care rănesc și despre măștile pe care oamenii le poartă pentru a-și ascunde frica, durerea sau nesiguranța.
În această piesă veți vedea cum o simplă glumă poate deveni o rană și cum, uneori, cei care rănesc au fost și ei răniți.
(Povestitorul se retrage. Mini intră în clasă. Pentru un moment, toți tac.)
Victor ( încrezător, se duce la Mini): Uite, Andreea, avem o nouă colegă. Cum te cheamă?
MINI (șoptește): Mini…
ANDREEA: Mini?! Așa o cheamă și pe cățelușa mea! (apar primele râsete în clasă)
VICTOR: Mini? Faci cumva parte din echipa lui Mickey Mouse?
(Toți încep să râdă)
ANDREEA: Ai cumva și un cățel pe nume Goofy?
MARIO (cu o voce joasă): Victor, las-o în pace.
Victor (către Mario): Ai prins și tu glas?
(Victor se apropie de Mario amenințător. Mario se retrage.)
ALINA (se duce către fete și se interpune între Victor și Mario): Victor!
Victor (către Alina): Să nu uităm că și Mario e nume de personaj de joc. Ar putea face o echipă bună: Mario și Mini! Dublu M! Nu-i așa?
ALINA (către Victor): Da, și marmota învelea ciocolata! Victor, ți s-au terminat glumele? Lasă-o! De parcă n-ai trecut și tu prin asta când ai venit în clasa noastră acu un an! Ai cam uitat!
Victor (către Alina, dar uitându-se când la Mario, când la Mini): Să lăsăm amintirile. Important e că pe mine nu a reușit nimeni să mă calce în picioare!
ALINA (către Victor): Asta pentru că te-ai grăbit tu să-i calci pe alții.
SCENA 2
(Victor iese din clasa, se duce in curtea scolii, Andreea merge dupa ea)
Victor (se uita in telefon): Nu o suport pe fata asta nouă!
Andreea: Si ce ai vrea să-i faci acum? Sa o faci de râs în fața întregii școlii?
Victor (ironic): Mda!! De parca aș reuși… Sigurul lucru care ar face-o de rusine ar fi… să o vadă toata școala amețită de băutură. Ceea ce nu o să se întâmple (pauză mica) doar dacă…
(Victor iese din scena, se duce in clasă)
Victor (către Mini): Hei, îmi pare rău că m-am purtat atât de urât cu tine.
Mini: Nu-i nimic…
Victor: În seara asta dau o petrecere la mine acasa. Vrei să vii?
Mini (cu o voce joasă): Cred ca da…
Victor: Bun! Atunci ne vedem la mine, la ora 6. Lasă-mi numărul tău de telefon ca să îți dau un share location. (pauză) Sper că te lasă ai tăi!
Mini (cu o voce joasă): Da, ai mei mă încurajează să-mi fac prieteni..
(se așează în bănci, clopotelul sună pentru finalul zilei. Toți se retrag în spate de unde se întorc cu niște doze de suc în mâini.)
SCENA 3
(Pentru că este o petrecere, ar fi groav să aveți o boxă din care să se audă o muzică. Intră toți actorii cu excepția profei și a lui Mini. Se prefac că dansează și vorbesc.)
Andreea (mândră, către Mario și Alina. Vin mai în față): Eu și cu Victor ne-am gândit să îi punem ceva în paharul lui Mini pentru a se ameți.
Mario: Nu cred ca e o idee bună..
Andreea: Alina, tu ce părere ai?
Alina: Mm, nu știu ce să zic… e și ea la fel ca noi ceilalți
Victor: Dacă nu sunteți de acord cu ideea noastră, atunci puteți pleca.
Mario (se uită la Alina): Mmm, bine, dar cum o vom face să bea?
Andreea: Păi aici interveniți voi! Eu și cu Victor vom pleca din camera și voi îi propuneți să jucați Adevăr sau Provocare.
(Mario și Alina se uită una la alta și ridică din umeri)
SCENA 4
(Victor și Alina ies din scenă, intră în scena Mini)
Mini (ușor stingheră și mirată): Unde sunt ceilalți?
Alina: Trebuie să ajungă.
Mario: Dar până atunci haideți să jucăm ceva..
Mini: Ce să jucăm?
Alina: Adevar sau Provocare?
Mario: Da, eu sunt de acord.
(Mini aprobă dând din cap. Cei trei încep să schimbe primele replici din joc. Apar in scena Victor și Andreea. Victor are în mână un pahar de suc.)
Andreea: Mini, ce alegi? Adevăr sau Provocare?
Mini (timidă): Provocare..
Victor: Am eu o idee! (Mini se uită la Victor) Trebuie sa bei un pahar de suc dintr-o singură înghițitură!
Mini: Nu știu ce să zic… Pare cam… ciudat. Iar eu nu prea beau suc..
Alina (fără să știe de ce Victora spus asta): Ei, haide, e doar un pahar de suc!
(Victor se ridică, ia un pahar și pune ceva in el făra sa-l vada ceilaltii. Doar publicul vede. Îi dă paharul lui Mini)
Mini: Mai bine un pahar cu apă..
(TOȚI): Suc! Suc!
(Mini aceptă și ia paharul din mâna Victoriei și îl bea pe tot de odată)
Mini: Nu am mai băut de mult suc, dar pare să aibe un gust ciudat..
Andreea: Ei, haide, doar nu crezi ca am pus ceva în el!
(Mini se uită nedumerită la ceilalți, se așează și primește un telefon.)
Mini: E mama, trebuie sa plec, scuze. Mi-a făcut placer să stau cu voi.
Victor: CE?! Nu poți pleca acum! Abia acum începe distracția! (Mini deja pleacă)
Andreea: Păi.. Nu prea ne-a ieșit..
Victor: Da, pentru ca ați stricat voi totul!
Mario: Și ce ai fi vrut să-i faci?
Alina: Să o pui să facă poze…
Victor: Ar fi fost o idee bună daca nu ați fi stricat-o voi!
Andreea: Gata. Asta este. Vom gasi alt plan.
Actorii se retrag. În prim-plan vine Mini, pentru monolog.
SCENA 5
MINI: Am ajuns acasă iar mama a început să mă ia la întrebări. La început au fost întrebări simple, gen “ce am făcut, dacă m-am distrat, cum a fost”. Dar în timp ce vorbeam cu mama am început să mă simnt tot mai rău, începuse să mă simt amețită. I-am spus mamei, dar ea a început să creadă că am baut alcool. Am încercat să-I spun că nu aș face asta și că doar am baut un suc. Totuși, mama nu m-a crezut. Susținea că par beată. Am început să-mi pun întrebari: dacă mi-au pus ceva în pahar? Dacă au vrut să-mi facă ceva mai rău? Mama era destul de supărată pe mine și mi-a spus că mi va lua telefonul. Nu am ripostat.
(Mini se retrage. Intra ceilalti actori cu exceptia Profei)
SCENA 6
(La școală, toți ajung înafră de Mini. Actorii își aduc scaunele)
Mario (către Alina): Crezi că va veni Mini azi? (Alina ridică din umeri)
Andreea (catre cei doi): Credeți că s-a prins?
(Mini intră în clasă cu capul în jos, mâna la cap, își dă ghiozdanul jos și se așează pe un scaun)
Alina (către Mini): Hei, te-ai distrat aseară?
Victor (ironic): Cât ai apucat să te distrezi?..
Mini (continuă să se uite în jos): Mda, doar mă doare puțin capul și…
(pauză mică)
Mario: Și..?
Mini: Mama s-a… supărat puțin pe mine și… mi-a luat telefonul.
Andreea: Ți-a luat telefonul pentru ce? Pentru că ai fost la o petrecere?
Victor (în șoaptă): Deci toată familia e ciudată, nu doar ea…
(pauză mică, nimeni nu mai vorbește cu nimeni, Mario și Alina se uită una la alta cu priviri vinovate, își dau coate ușoare, de parcă ar vrea să spună ceva, dar nu pot)
Alina (se ridică din bancă și se duce către Mini): Mini, știi… noi ieri… (îi face semni Mariolei să continue)
Mario: Ieri, la petrecere, tu nu ai băut doar un simplu suc…
SCENA 7
(Profesoara intră în clasă, Alina și Mario nu reușesc să-i spună lui Mini ce se întâmplase la petrecere.)
Profa: Bună ziua!
(Toți se ridică și salută.)
Profa: Ați cunoscut-o pe colega voastră? Ieri nu am reușit să trec pe la clasă, dar presupun că ați reușit să vă cunoașteți și singuri.
Victor: Daa, dar se pare că MINI (pune accent pe numele ei) nu e așa de cuminte precum pare. Acum stă în bancă de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic aseară.
Profa: Ce vrei să spui prin asta?
Victor: Ieri seară am dat o mică petrecere, pentru a ne cunoaște mai bine.
Profa: Foarte bine! Mă bucur să aud că vreți să vă cunoașteți!
Victor: Dar ia uitați ce face colega noastră! (Se duce la profesoară și îi arată niște poze cu Mini de la petrecere, făcute cu AI.)
Profa: Mini?! Asta ești tu? (îi ia telefonul din mâna Victoriei) Tu? Tu fumezi?
(se duce la banca lui Mini și îi arată pozele)
Mini: Asta?.. asta nu sunt eu…
Alina: Doamna, nu este adevărat!
Mario: Victor minte!
(Victor îi face semn Andreei să-i ia apărarea.)
Andreea: Doamna, vor doar să-i ia apărarea, doar pentru că este nouă!!
Victor: Doamna, nu vedeți pozele?
Mario: Ai falsificat pozele astea! Le-ai prelucrat cu AI, se vede că-s trucate.
(Victor îi face semn Andreei din nou, dar de data aceasta doamna o vede.
Profa se uită încă o dată la poze și înțelege totul.
Profa (încă atentă la poze): Aha, acum înțeleg ce s-a întâmplat aici, de fapt.
Profa (îndreptându-se spre fetele din gașca Victoriei): Victor, fetelor, aș vrea ca acum să aud adevărul de la voi. (tăcere stânjenitoare. Doar către Victor.) Victor, și tu ai fost nou-venită în clasa asta. Mulți râdeau de tine pentru că erai diferită și pentru că te-au adus bunicii la școală. Mai ții minte ce ți-am spus atunci?
(pauză mică)
Victor (șoptește): Da. Că eu sunt responsabilă 100% de ceea ce simt, gândesc, spun și fac…
PROFA (înțelegătoare, nu moralizatoare): Și mai ce?
Victor (cu stânjeneală): Că eu nu sunt emoțiile mele. Că eu pot decide cum să mă simt.
PROFA : A funcționat?
Victor: Mda… Atunci am înțeles că doar eu pot decide dacă să mă simt o victimă sau nu. Și am decis să nu-mi mai fie rușine de ceea ce credeau alții despre mine.
PROFA: Și acum ce s-a întâmplat?
Victor: Păi… parcă m-am dus pe pilot automat, doamna! Îmi vine așaaa, când văd pe cineva mai vulnerabil, să mă iau de el. (ridică privirea spre profesoară, cu voce mai apăsată, mai tare) E ca o forță care vine de undeva, din mine, și… parcă nu mă pot controla. Am făcut toate astea cu gândul că voi părea mai puternică în fața celorlanți.
PROFESOARA: adică atunci când faci pe cineva slab, devii tu puternic.
Victor (parcă prinde curaj): Am senzația că dacă nu pun eu primul piciorul în parg, o să fiu călcat în picioare. Că dacă lumea nu se teme de mine, voi părea slabă. Și știți ce pățesc cei slabi!
PROFESOARA: Ce pățesc?
Victor (parcă prinde curaj): … nu știu. Sunt lăsați la o parte, sunt batjocoriți. Și părăsiți. Așa cum am fost eu. Nici acum nu știu de ce părinții mei nu au venit după mine și m-au lăsat aici. Poate pentru că sunt o povară…
ALINA (către Victor): Pentru noi nu ești o povară. Doar că uneori devii agresiv când nu e cazul. Și atunci, reacționăm și noi, că nimănui nu-i place să fie luat de fraier.
Profa: Victor, și toată clasa! Cine este responsabil de cum mă simt?
Toți: Noi, domna!
Profa: Cine deține controlul și puterea în viața voastră?
Toți: Noi, domna!
Profa: Cine decide pentru fiecare?
Toți: Noi, domna!
Profa (doar către Victor, cu blândețe, dar și cu fermitate): Victor, ce crezi că-i de făcut acum?
Victor (fără rușine, doar cu stânjeneală. Către Mini): Am greșit. (către public, dar cu asumare și fără rușine) Am greșit, îmi pare rău. De fapt, am intrat pe pilot automat și am devenit agresor. Și i-am mai și tras pe ceilalți după mine.
Profa: Dar cine a decis să vină după tine?
Victor (pauza, cu stânjeneală): Ei au decis.
Profa: Copii? Cine a decis să-l urmeze pe Victor?
Toți: …Noi am decis…
Profa (cu blândețe, dar cu fermitate): Te rog, continua, Victor.
Victor: Ne-ați învățat că suntem 100% responsabili pentru ceea ce facem. Și să ne asumăm faptele. Și, dacă jignim pe cineva putem să reparăm spunând sau făcând trei lucruri bune pentru acea persoană.
Profa (încurajându-l pe Victor să continue): Așa…
Victor: Acum… păi acum… ar trebui să dăm o petrecere pentru Mini? Una de trei ori mai mare?..
Profa (amuzată): Ei, Victor, ha, ha! Oice problemă are cel puțin patru soluții. Mai gândește-te.
Victor: Să… să-i spunem doar lucruri bune și să o facem să se simtă bine trei zile de-acum înainte?
Profa: Ea va decide cum să se simtă, dar da, pare o soluție interesantă. Care se poate aplica pentru mai mult de trei zile. Ce ziceți?
(Toți, bucuroși, vorbind deodată, fiecare cu câte o soluție despre cum să o facă pe Mini să se simtă inclusă.)
Profa: Mă întreb: dacă v-aș fi ținut morală, v-aș fi certat și aș fi aplicat pedepse… oare se rezolva mai bine situația asta?
Toți (încurajat): Nuuu, doamna! Doar ați fi devenit și dumneavoastră un abuzator, noi deveneam victime și Mini la fel. Ne prefăceam că ne cerem scuze de ochii dumneavoastră dar nu cred că Mini ar fi scăpat prea ușor. Ne-am fi răzbunat și mai tare.
Profa (bucuroasă): Bun! Haideți acum să facem prezentările oficiale și să punem în aplicare treaba cu unu la trei. Pentru o boroboață, trei neboroboațe. Mini, tocmai ai trecut de proba de foc. Dar te asigur că ai tot suportul meu (se uită spre colegi pentru a se asigura că este înțeleasă) și al colegilor tăi, pentru a te integra bine aici.
Profa se întoarce spre ceilalți.
PROFESOARA: Nu cred că ai apucat să faci cunoștință cu noi tăi colegi în varianta lor fără mască. Doar i-ai văzut purtând niște măști de războinici ai luminii. (zâmbește). Înainte să se prezinte, spune-ne câte ceva despre tine, Mini.
MINI (încă emoționată): Sunt Mini, asta dej o știți. Numele meu vine de la Manuela. Ai mei tocmai s-au separat și eu, împreună cu mama, m-am mutat aici. Îmi place să desenez animeuri și…
(pauză ușor stânjenitoare)
MARIO (bucuroasă): Și mie îmi plce să desenez! Pot să îți arăt în pauză.
MINI: …nu știu ce să mai spun despre mine acum.
PROFESOARA: În regulă. Și, pentru că tot a fost momentul adevărului, îi invit pe colegii de clasă să se prezinte pe ei (pauză scurtă, cu o privire complice către copii, zâmbește) împreună cu măștile lor.
ALINA (vine și dă mâna cu Mini): Sunt Alina. Uneori fac pe dura pentru că nu-mi place faza asta cu nedreptatea. Sunt ca un fel de avocat antipatic. (se retrage)
ANDREEA (vine și dă mâna cu Mini): Sunt Andreea și… sunt glumeața clasei. Uneori exagerez. Scuze că am râs de numele tău. Fac asta ca să nu râdă alții de mine. Și mă pricep grozav să fac pe clovnul ca să ascund că mă doare când alții se iau de mine pentru că sunt (un defect) .…………..
MARIO (vine și dă mâna cu Mini): Eu sunt Mario. Când sunt supărat sau singur, eu desenez. Pe mine lumea nu prea mă bagă în seamă. M-am obișnuit să fiu așaaa, mai invizibil.
VICTOR (cu sfială și un pic de vinovăți): Iar eu sunt Victor. Îmi pare rău că m-am luat de tine așa, fără motiv si pentru ce am facut la petrecere, pentru poze, pentru tot. Mi-am pus masca de războinic ca să îmi bat joc pentru că (pauză mică) și eu am fost în situația lor și încă sunt. Mă gândesc că poate, dacă râd de alții, mă voi simți eu mai bine. Dar eu decid cum să mă simt, indiferent de răutățile celorlalți. Mă gândesc cum să mă revanșez față de tine, să știi.
(se așează cu toții. Intră Povestitorul)
POVESTITORUL (către public): Mulți agresori aruncă cu cuvintele cu care au fost răniți, mulți fac asta doar pentru a părea puternici, iar mulți, mulți fac asta pentru a nu fi și ei victime. Lumea nu are nevoie de oameni cu măști pe față. Lumea are nevoie de oameni.
Amintiți-vă: valoarea voastră este aceeși, indiferent dacă alții vă rănesc, își bat joc sau au altă părere! Noi nu suntem emoțiile noastre. Dar noi suntem 100% responsabili de ceea ce simțim, gândim, spunem și facem!
Leave a Reply