aici pot fi eu

DULAPUL – după o poveste scrisă de Darius Bogdan, 5B

Proiectul „Cu măștile pe față” este implementat de Asociația Împreună pentru Miroslava în cadrul Programului SAVE, coordonat de Fundația World Vision Romania și finanțat de Uniunea Europeană.
Durata proiectului: 6 luni. Valoarea grantului: 10.000 Euro

PERSONAJE:

1. Povestitorul – calm, observator, ghidează publicul
2. Alex – băiat liniștit, empatic, dar temător (care era Darius)
3. Matei – prietenul lui Alex, mai emotiv
4. Edi – liderul grupului, dominant
5. Vlad, Radu – din gașca lui Edi
6. Învățătorul – calm, dar ferm
7. Coleg1
8. Coleg 2
9. Sufleur (coleg 3)

DECOR: 4 bănci din care una va fi catedra. În scena 5, banca-catedră va fi mutată de către sufleur și acoperita cu o husă (o bucată de material) – se va transforma în dulap. Ghiozdane goale. Cate un caiet mic în ghiozdan. Clopoțel.

SCENA 1 – DIMINEAȚA

(Alex și Matei intră în clasă și merg împreună la o bancă. Vor sta în picioare. Pe parcursul piesei, Edi, Vlad și Radu vor sta în jurul altei bănci, colegii 1 și 2 stau la altă bancă. Când ajung la bănci, elevii își scot caietul din ghiozdan și îl pun pe bancă.

Intră povestitotul care merge spre public, în mijlocul scenei.)

Povestitorul: Era o dimineață obișnuită de toamnă iar copiii din clasa a 4-a așteptau să înceapă orele. O zi ca oricare alta. Sau… cel puțin așa părea. 

(Povestitorul se retrage într-o laterală a scenei, mai în spate decât personajele).

Matei (șoptind, către Alex): Ți-ai făcut tema?

Alex: Da. Tu?

Matei: Da… dar parcă nu am chef de azi…

(Intră Edi, Vlad, Radu și cei 2 colegi. Cei trei colegi merg spre banca lor. Edi, Vlad si Radu se opresc la banca lui Alex și Matei. Cei trei colegi vor urmări cu interes scena care se petrece, ca niște spectatori.)

Edi (cu superioritate): Ce faceți, mă… tocilarilor?

Alex (ezitant): Bine… ne pregătim de oră.

Edi (amenințător): Ați făcut tema?

Matei: Da… de ce?

(pauză scurtă – tensiune)

Edi (amenințător): O vrem!

Alex: Cum adică…?

Vlad: Ne-o dați! Simplu. Ce n-ai înțeles?

Matei (speriat): Dar… de ce?

Edi (se apropie): Pentru că altfel… o să aveți o problemă. Mare.

(tăcere)

Radu: Și nu cred că vreți asta.

Alex (după o ezitare): Bine… luați-le…

Matei (aproape în șoaptă): Doar… nu ne faceți nimic…

(Gașca pleacă râzând. După ce ajung la bănci, pun caietul cu tema pe bancă și se uită în el. Fără mișcări bluște. Cei trei colegi se uită și ei în caietele lor.)

SCENA 2 – FRICA

Povestitorul (vine din nou în mijlocul scenei): Uneori, când îți e frică, nu mai gândești clar. Și faci lucruri pe care… nu ai vrea să le faci.

Matei: Trebuie să spunem cuiva.

Alex: Știu… dar dacă află Edi?

Matei: Dacă ne bat?

Alex: Păi, dacă nu spunem… o să continue.

(pauză – cei doi băieți se frământă)

Matei: Tu ce ai face?

Alex: Nu știu…

Povestitorul (vine din spatele scenei în față, către public): Aici apare o întrebare importantă: ce faci când ți-e frică? (se retrage după replică)

SCENA 3 – ÎNCERCAREA

(Învățătorul intră în scenă pe partea cu banca lui Alex și Matei. Edi, Vlad, Radu și cei 3 colegi par preocupați de caietele lor, se uită în ele de parcă cum le descoperă). 

Învățătorul (imediat după ce intră, mergând): Bună ziua!

Toți elevii (uitându-se la învățător): Bună ziua!

(Învățătorul ajunge la catedră. Alex și Matei se duc către catedră. Ceilalți se prefac că nu văd discuția următoare.)

Alex (ezitant): Domnule învățător…

Învățătorul: Da, Alex?

Matei: Noi… vrem să vă spunem ceva…

(Se uită în jur, speriați.)

Alex: Edi și băieții… ne-au cerut temele… și…

Învățătorul (calm): Și?

Matei: Ne-au amenințat…

Învățătorul: Vorbim după ore, da?

(Cei doi dau din cap și se întorc la banca lor.)

Edi ( se întoarce amenințător către banca lui Alex și Matei): Ne-ați pârât, așa-i?

(tăcere. Alex și Matei încremenesc.)

Vlad (i se alătură lui Edi): Am auzit noi…

Radu (se întoarce și el): Greșeală mare! V-am zis doar!

Matei (panicat): Nu… nu…

(Învățătorul îi observă.)

Învățătorul: S-a întâmplat ceva?

Edi, Vlad și Radu (întorcându-se imediat și cu cu nevinovăție la banca lor): Nu, domnu! Nimic.

Edi (se mai întoarce o dată către Alex și Matei): Pauza următoare. Vorbim.

(Povestitorul sună din clopțel de final de pauză. Și revine în mijlocul scenei)

SCENA 4 – DULAPUL

Povestitorul: Amenințarea plutește în aer. Ora parcă trece mult prea repede. (sună iar din clopoțel și se retrage).

(Clasa se golește. Rămân doar Alex și Matei. Apoi intră, pe rând: Edi, Vlad, Radu..)

Edi: Să nu ziceți că nu v-am spus! Acum o să plătiți, tocilarilor!.

Matei: Vă rugăm… nu…

Alex: Putem să rezolvăm altfel…

Edi: Prea târziu.

Vlad: Hai!

(Îi împing spre dulapuri.)

Matei (strigă): Nu!

Radu: Treceți înăuntru, nătărăilor!

Edi: Ciocu mic, tocilarilor!

(Îi bagă în dulap și închid ușa – adică pun copertina pe bancă. După ce se asigură că au pus bine copertina, ies din scenă fugind bucuroși.)

Alex (din interior): Nu avem aer…

Matei: Vă rugăm…!

(Tăcere. Timpul trece – numărați până la 5.)

SCENA 5 – IEȘIREA DIN DULAP

(Intră colegii vorbind între ei. Deodată se opresc atenți. Aud ceva. În timpul ăsta, Alex și Matei strigă din dulap, înfundat: Scoteți-ne de aiiiici! Dați-ne drumuuu!.)

Coleg 1: Ce se aude din dulap?! Auzi și tu?

Coleg 2: Parcă bate cineva din interior!

Alex și Matei, din dulap: Deschideți, ne sufocăm aici!

Coleg 2: Hai să-l deschidem repede!

(Îi scot pe Alex și Matei.)

Matei (respirând greu): Mulțumim…

Alex: Trebuie să spunem domnului învățător totul!

(Alex și Matei merg la banca lor, colegii merg și ei, la a lor. Povestitorul sună clopoțelul.)

SCENA 6 – ADEVĂRUL

(Intră Edi, Vlad, Radu care sunt mirați că îi văd pe cei doi în bancă. Imediat intră și învățătorul. Nici nu apucă să ajungă la catedră, că Alex și Matei încep să-i povestească)

Alex (grăbit și victimizat, suferind): Domnule învățător… ne-au încuiat în dulap…

Matei (grăbit și victimizat, suferind): Nu puteam respira…

Învățătorul (calm, ferm): Hmmm.. (se uită la gașca vinovată, vede și dulapul). Înțeleg. Acum sunteți bine?

Alex și Matei (mai liniștiți): Da, suntem bine acum.
Învățătorul (calm, ferm): Rămânem să vorbim după ore. Și voi. (arată spre Edi, Vlad, Radu).

Povestitorul vine în mijlocul scenei sunând clopoțelul. Doar colegii martori părăsesc scena.

Povestitorul: orele s-au terminat, dar emoțiile cele mai mari abia au început.

Învățătorul (calm, ferm): Înainte să începem… vreau să țineți minte un lucru. O să-l tot repetăm azi.

(rar, apăsat) Fiecare este responsabil 100% pentru ce simte, gândește și face. (pauză) Nu pentru ce fac alții. Nu pentru ce spun alții. Doar pentru el.

Învățătorul: Alex, Matei, spuneți prima dată voi ce s-a întâmplat. (se uită la Edi, Vlad și Radu, ca să înțeleagă că ei trebuie să tacă acum)  Fără întreruperi.

(ceilalți oftează, dar tac)

Alex (cu emoție): Ne-au cerut temele…

Matei: Ne-au spus că dacă nu le dăm… o să ne bată.

Alex: Le-am dat… de frică…

Matei (vocea tremură): Și în pauză… ne-au băgat în dulap…

(tăcere apăsătoare)

Alex: Nu puteam respira…

Învățătorul (îți mută privirea): Edi?

(pauză)

Edi (rapid, defensiv): Mint! (tensiune instant. agresiv) Noi ne-am făcut tema! Nu aveam nevoie de la ei.

Vlad (întărește): Da!

Edi: Au inventat tot!

Învățătorul (calm): Vă rog, băieți: caietele.

(Edi le aduce. Învățătorul le răsfoiește lent. Pauză lungă.)

Învățătorul (calm): Primul exercițiu – făcut. Restul… copiat. (foarte calm). Am văzut șicanele dintre voi. (pauză) Vreau să ști la ce v-ați gândit când i-ați băgat în dulap.

(tăcere lungă)

Vlad: Nu eu! Edi a zis…

Radu: Da, el a avut ideea…

Vlad: Noi… nu voiam…

Radu: La început…

Vlad: După aia… a părut… o glumă…

(Edi stă cu capul în jos. Pauză. Apoi ridică brusc privirea.)

Edi (cu forță): Dar nimeni nu zice nimic de ei! (arată spre Alex și Matei) Turnătorii clasei!

(tensiune mare)

Edi: Pentru orice… ei! „Domnu’, domnu’!” Mereu!

Vlad (prinde curaj): Da…

Edi: Noi o pățim mereu… din cauza lor!

Radu: Da, mereu!

Edi (merge mai departe): Ei sunt mereu cuminți, mereu victime, mereu îngerași.

(ironic) Și toată lumea îi crede!

(pauză)

Edi (cu glas coborât, dar intens): Am vrut să le dăm o lecție. Să nu se mai dea mari.

(tăcere. Învățătorul nu reacționează imediat.)

Învățătorul (clar, ferm, dar cu blândețe): Deci… nu e despre teme. (pauză) E despre putere.

(se uită la ambele tabere)

Voi doi… (spre Alex și Matei) aveți puterea asta: învățați bine. Sunteți credibili. Când vorbiți, sunteți crezuți.

(se întoarce spre Edi)

Voi aveți altă putere: forță, grup, intimidare.

(pauză. Se uită la toți)

Și fiecare ați folosit ce aveați.

(tăcere)

Învățătorul (mai profund): Rezultatul? (pauză) Toată lumea pierde: siguranță, respect, încredere și șansa de a fi o clasă unită.  (către Edi) Edi, pune-te în locul lor.

(Edi râde scurt, ironic)

Edi: Serios?

(pauză – Învățătorul nu reacționează)

(Edi încetinește. Se oprește.)

Edi (cu privirea în jos): …cred că le-a fost foarte frică.

Vlad (cu privirea în jos): Au simțit rușine.

Radu (cu privirea în jos): …și neputință…

Învățătorul (către Alex și Matei): Acum voi: cum credeți că se simt ei, când sunt pârâți mereu?

(pauză)

Matei (ezitant): …nu știu…

Alex: Poate… enervați?

(pauză)

Învățătorul (cu calm și răbdare): Mai departe.

(tăcere)

Matei (cu sinceritate neașteptată): Noi… ne simțim bine când ei pățesc ceva…

(toți se uită la el)

Alex (recunoaște): Daaa! Parcă ne simțim răzbunați!

(pauză lungă – moment de adevăr)

Matei: Dar… cred că e nasol…

Alex: Să ai mereu pe cineva pe urmele tale…

Matei: Ca… poliția…

(Învățătorul scoate două cartonașe: roșu și verde.)

Învățătorul (către public): Aveți două cartonașe. Cel Roșu înseamnă pedeapsă. Ceea ce mulți dintre voi cred că ați fi curioși cum se poate juca pe scenă. Cel Verde înseamnă… ceva diferit. (pauză) Câți sunteți curioși să vedeți ce înseamnă ceva diferit de pedeapsă?.

(Moment scenic – tensiune. Alex și Matei se uită unul la altul.)

Povestitorul (vine alături de învățător). 

Bulina rosie CONTINUAREA – PEDEAPSA 

Povestitorul: dacă ați ales această variantă, povestea nu mai are rost să continue. Știm cu toții ce poate urma. Sunteți curioși să vedeți și varianta pentru cartonașul verde?

🟢 CONTINUAREA – REPARAREA

Povestitorul: vă mulțumim că ați ales această variantă. Să vedem ce se întâmplă în continuare. (se retrage)

Învățătorul, (către Alex și Matei): Începeți voi. 

(pauză)

Alex (respiră adânc): Am folosit… faptul că suntem crezuți…

Matei: Și… i-am pârât. Nu doar ca să fie corect. (pauză) Ci și ca să se răzbune ceva în noi.

Învățătorul: Repetați după mine (rar, clar): Suntem responsabili 100% pentru ce simțim, gândim și facem.

(Repetă doar Alex și Matei)

Învățătorul (către Edi și gașcă): Edi, băieți.

(pauză lungă în care învățătorul le arată că îi ascultă, îi invită, prin gesturi, să vorbească)

Edi (cu greu): Am vrut să arăt că pot…

Vlad(cu greu): Am mers după el…

Radu(cu greu): Deși știam că nu e ok…

Edi (cu părere de rău sinceră): Am greșit.

Învățătorul (confirmă dând din cap că e de acord cu băieții. Le zice cu calm): Repetați după mine: Suntem responsabili 100% pentru ce simțim, gândim și facem.

Învățătorul (calm): De aici începe. Nu cu frică. Nu cu pedeapsă. Cu alegere.

(pauză)

Învățătorul: De mâine nu mai sunteți două tabere. Sunteți o clasă.

Povestitorul (vine în față) : În ziua aceea nu s-a câștigat o luptă, dar s-a oprit una. (pauză) Și uneori asta e cel mai greu. (pauză) Vă mulțumim!

Toți actorii se întorc pe scenă, se prind de mâini și fac plecăciunea, către public, de final de piesă.

 

Finanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și opiniile exprimate aparțin, însă, exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat punctele de vedere și opiniile Uniunii Europene sau ale Fundației World Vision România. Nici Uniunea Europeană și nici Fundația World Vision România nu pot fi considerate răspunzătoare pentru acestea.