VERA – să tac sau să urlu?                 7A

PERSONAJE

1. 1. Vera – o fata obisnuita, draguta, isteață, timidă cu băieții
   2. Lara – prietena Verei

• Diana – prietena Verei

• Un povestitor

• Personaj 1

• Personaj 2

• Personaj 3

• Personaj 4

• Personaj 5

• Sufleur (rezerva)

Elemente de decor necesare: 3 scaune unite, ca pentru o bancă, carte, telefoanele personajelor. O boxă la care sufleurul, la începutul scenei 2, va trebui să pună o muzică ritmată. Carte (scena 1) O doză, un obiect care să semene a vape, dar să nu fie vape.

Scena are 3 planuri: 1, cel mai apropait de public. Planul 2 e in mijlocul scenei iar planul 3 e cel mai îndepărtat de public. Acolo depozităm recuzita care nu e necesară l anumite scene.

Vera va trebui să aibă un set de haine țipătoare dar lejere cu care să se îmbrace / dezbrace rapid pentru Scena 2. Eventual pantofi cu toc.

SCENA 1 – „PRIETENELE”

(Cele 3 scaune sunt aduse în planul 2. Vera stă pe o scaunul din mijloc, cu o carte. Citește. Intră povestitorul. Către public, în planul 1.)

Povestitorul (ton neutru): Vera este în clasa a 7-a și are o reputație de fată bună. Învață bine, e agreată de profesori și colegi dar… uneori provocările cele mai mari sunt doar la un click distanță.

(Povestitorul se retrage. Intră cele două prietene – energice, ușor superficiale.)

LARA (îi smulge ușor cartea): Iar citești? Serios, Vera?

DIANA (râzând): Tu chiar vrei să mori genială și anonimă?

VERA (zâmbește timid): Nu… doar… îmi place.

LARA: Nu, ție îți place să te ascunzi.

DIANA (se așază lângă ea): Știi ce nu-ți place ție? Specia asta ciudată a băieților.

VERA: Nu e adevărat…

LARA: Ba da. Cum vine vorba de ei, te blochezi complet.

DIANA: Și e păcat. Pentru că… (o măsoară din cap până în picioare) …ai potențial, fato!

VERA (jenată): Nu vreau să mă „vadă” așa…

LARA: Cum „așa”? Ca pe o fată?

DIANA: Vera, ascultă-mă. Băieții nu se uită la inteligență prima dată.

LARA (direct, cu gesturi): Se uită la ce văd.

(Pauză scurtă)

DIANA (schimbă tonul, mai dulce, dar entuziasmată): E o petrecere vineri.

VERA: Nu cred că…

LARA (o întrerupe): Ba cred că da. E fix ce ai nevoie.

VERA: Nu știu pe nimeni acolo…

DIANA: Cu atât mai bine. Îți faci o imagine nouă.

LARA: Și nu mai ești „Vera cea deșteaptă”.

DIANA: Ești Vera cea… (zâmbește) interesantă.

VERA: Nu am cu ce să mă îmbrac…

LARA (instant): Rezolvăm!

DIANA: Machiaj — rezolvăm.

LARA: Atitudine — lucrăm și acolo.

(Râd amândouă)

VERA (încă nesigură): Și dacă… o să fie ciudat?

DIANA: Mai ciudat decât să stai aici singură? Nooo! (zic ambele în cor)

(Pauză. Vera ezită.)

LARA (îi pune mâna pe umăr. Cu convingere): Ai încredere în noi.

(Pauză scurtă. Vera dă ușor din cap.)

VERA: Bine…

(Lara și Diana schimbă o privire scurtă între ele. Un zâmbet subtil, complice. Apoi se retrag)

 

SCENA 2 – „PETRECEREA”

(Sufleurul pune muzică pe fundal. Fetele se schimbă în culise. Apar personajele 1, 2, 3, 4 și 5 care întrețin atmosfera – dansează cu câte o doză în mână. Vera apare – vizibil transformată – îmbrăcăminte, tocuri, ceva mare în păr).

DIANA (strigă către Lara): E perfectă.

LARA (ironică):  Da… prea perfectă.

VERA (cu stângăcie): Toată lumea se uită la mine…

DIANA: Exact.

LARA: Asta voiai, nu?

(Lara scoate telefonul. Click. Diana ia, în timpul ăsta, o doză și vape-ul de la personajul 5)

VERA: Ce faci?

LARA: Poze. Amintiri.

DIANA (îi întinde o berea): Ia! Te relaxezi.

VERA: Nu prea beau…

LARA: E o bere, nu examen. Toată lumea bea. Nu fi mironosiță!

(Râd. Vera ia o gură. Apoi încă una.)

(Lara face mai multe poze. Unghiuri din ce în ce mai incomode.)

LARA (se uită bucuroasă la telefon): Uuuuu, ce poze interesante avem aici! (către Vera, îi împinge doza către gură să mai bea, în timp ce mai face câteva poze) Hai, curaj, curaj, Vera!   

VERA (ușor amețită): Cred că… e suficient…

DIANA (scoate și vape-u din buzunar și i-l împinge Verei): Stai, uite, trage un fum! E super cool. Toată lumea vapează acum încă din clasa a 5-a. Doar nu e țigară adevărată! Hai, ia!

VERA (șoptit, către Diana): A.. nu, eu.. Nu cred că-mi place…(trage un fum, se îneacă). 

(Lara face înca 2 poze. Lara și Diana o trag pe Vera in spate, printre ceilalti, în planul 2-3. Se retrag impreuna in spatele scenei.

Sufleurul dă muzica din ce în ce mai încet, în timp ce toți actorii părăsesc scena.

SCENA 3 – „ONLINE”

(Liniște Toți actorii reintră pe scenă, cu telefoane. Vera NU e prezentă.)

POVESTITORUL (intră singur pe scenă, uitându-se la telefon): Fotografiile de la petrecerea de aseră, postate de Lara, au făcut deja înconjurul școlii. Iar Vera habar-n-are. Apare un comentariu. Și încă unul. Apoi… nici nu mai contează cine a început. 

(Povestitorul se retrae în timp ce Peronajele 1, 2, 3, 4 și 5 intră pe scenă, amuzându-se, cu ochii în telefon)

PERSONAJUL 1: Ha, ha ha! Ia uite-aici ce cooked e tipa asta! 😂😂😂

PERSONAJUL 2: Serios? Asta e Vera?

PERSONAJUL 3: Moaaamă, ce s-a schimbat!

PERSONAJUL 4: Sau așa era mereu?

PERSONAJUL 1: Ia uite ce se ascundea sub aparența de fată cuminte! Pariez că nu e prima dată! Se vede după cum le trage!

PERSONAJUL 5: Clasic. Pe afară-i vopsit gardul și-năuntru leopardul!

PERSONAJUL 2: Ia uite-l și pe Ludvig dintr-a 9-a, mai în spate! Cu el o fi… știți voi? 

PERSONAJUL 3: Ce, Vera și Ludvig aseară? Voi știți ce-a făcut Lugdvig săptămâna trecută cu o tipă de-a unșpea?

PERSONAJUL 4: Băi, nu credeam că Vera e așa! Serios, cu Ludvig? Normal, că e stilul lui: bea și fumează fără limită!

PERSONAJUL 5: Știu eu genul ăsta! Feriți-vă! E periculoasă!

PERSONAJUL 1: Ce panaramă!

PERSONAJUL 2: Se vede după cum stă.

PERSONAJUL 3: Exact!

PERSONAJUL 4: Nu te pozezi așa degeaba!

SCENA 4 – „ȘCOALA”

(Toți râd, îți arată unii altora poze pe telefon. Se mișcă încet, în cerc. Vera intră, ca de obicei. Are ghiozdan. Zâmbește ușor — nu știe.)

(Tăcere. Priviri. Șoapte.)

PERSONAJ 5 (către Personajul 1): Ea e…

PERSONAJ 1: Da…

(Toți se retrag ușor din calea ei)

VERA: Bună…

(Nimeni nu răspunde, dar toți o privesc cu amuzament)

PERSONAJ 2 (destul de tare): Ai avut chef de distracție, ai?

(Râsete)

VERA (confuză): Poftim?

PERSONAJ 3: Hai că știm toți! 

PERSONAJ 4: Nu mai face pe inocenta

VERA: Nu înțeleg…

PERSONAJ 5: Serios?

(Îi arată telefonul. Vera vede. Se oprește. Este șocată.)

VERA (în șoaptă): Nu… nu…

PERSONAJ 1: Nu, ce?

PERSONAJ 2: Nu ai făcut?

PERSONAJ 3: Sau nu trebuia să se afle?

(Râsete)

VERA (se apără, supărată): Nu e adevărat…

PERSONAJ 4: Toți zic asta. Cum să nu fie aevărat?

PERSONAJ 5 (imitând-o malițios pe Vera): Uuu, exagerează, nu-i așa, Vera? 

PERSONAJ 1: Și mai ai pretenții, auzi la ea…

PERSONAJ 2: Îți cam place atenția! 

PERSONAJ 3: Ai primit-o!

(Pauză.) 

Vera rămâne în mijloc. Celelalte personaje circula cu capetele in telefoane sau, parcă bătându-și joc de ea, fără glas, doar din gesturi. Mișcările lor par cu încetinitorul. Vera vine în față.

Vera (calm, cu o tristețe amestecată cu furie pe chip, cu pumnii strânși): Am avut încredere. Am crezut că fac bine. Și am greșit.

(Pauză)

Reputația mea e distrusă iar eu… (pauză. Își ridică privirea, ușor tremurând) Eu mă simt trădată…
Rușinată… furioasă… de parcă aș vrea să dispar… sau să urlu la toți.

(Pauză)

Adevărul este că am două variante.

(Pauză. Se uită în jur, la ceilalți)

Să mă ascund. Să tac. Să accept tot… fără să spun nimic.

(Imită, ușor ironic, vocile adulților)

„Lasă, că trece…”  „Nu e mare lucru…” „Nu mai pune la suflet…”

(Pauză. Se oprește. Tonul devine mai apăsat)

Și, încet… să mă sting. Să încep să cred că au dreptate. Să mă pierd… în tot ce spun ei despre mine. Și, în final, să dispar cu totul.

(Pauză)

Sau… (Pauză mai lungă. Își îndreaptă ușor spatele) …mai am o variantă.

(Respiră adânc)

În loc să tac… am să vorbesc. (Își ridică capul. Se uită direct în public)

Îmi îndrept spatele. Vă privesc în ochi. (Pauză)

Recunosc! Da! Eu am fost!

(Pauză)

Eu am acceptat să mă îmbrac diferit. Să exagerez cu machiajul. Am băut bere și am vapat. Și nu… nu mi-a plăcut!

(Pauză. Vocea devine mai fermă)

Dar știți ceva? Valoarea mea… nu s-a schimbat.

(Pauză)

Nici când am greșit. Nici când râdeți de mine. (se îndreaptă către cei din spate care, pe rând, se opresc). Nici când inventați povești.

(Pauză. Se uită pe rând la cei 5 care au râs de ea. Toți lasă telefoanele în jos și se uită uimiți la Vera. Nimeni nu mai mișcă.)

Eu nu sunt greșelile mele. (Pauză) Eu nu sunt ce spuneți voi că sunt. (Pauză mai lungă) Eu știu cine sunt!

(Pauză. Respiră adânc și rostește cât de tare poate) 

Eu sunt Vera!

Personajele secundare o aplaudă. Sperăm să se prindă și sala că e momentul pentru marele moment al încheierii cu aplauze. Vă prindeți de mâini și faceți plecăciunea finală, către public.